ÎNGRĂŞĂMINTE COMPLEXE DE TIP NPK

 

NPK este termenul obişnuit pentru un îngrăşământ care conţine cele trei elemente nutritive şi anume: azot (N), fosfor (P) şi potasiu (K).
Aceste îngrăşăminte pot avea o mare varietate de formule chimice, după conţinutul în substanţă activă a celor 3 elemente, şi pot fi special fabricate pentru nevoile specifice ale unei culturi agricole.
De asemenea, există îngrăşăminte complexe ce conţin numai 2 elemente nutritive – de tipul NK, NP, PK -, precum şi unele sortimente care, pe lângă cele trei elemente esenţiale, mai pot conţine şi microelemente.

 

AZOTUL (N)
Am detaliat anterior importanţa fertilizării cu îngrăşăminte azotoase, respectiv aportul adus creşterii plantei prin îmbogăţirea cu elementul azot.
La îngrăşămintele complexe mai apar două elemente : fosforul şi potasiul.

FOSFORUL (P)
Fosforul este important pentru dezvoltarea rădăcinilor plantei şi în procesul de coacere. Aportul de fosfor este esenţial în fazele timpurii de dezvoltare a plantei.
Fosforul este prezent în plante în toate celulele, ceea ce explică importanţa acestuia in metabolismul plantei.

Avantajele prezenţei fosforului:
- asigură structura rădăcinilor şi creşterea plantei;
- scurtează timpul de maturizare a plantei;
- contribuie la creşterea calităţii producţiei;
- preîntâmpină scuturarea boabelor;
- asigură creşterea productivităţii;
- contribuie la creşterea rezistenţei plantei la seceta şi boli;
- asigură creşterea boabelor.

Carenţa în fosfor se manifestă prin următoarele fenomene:

  1. plantele rămân pitice – ramificaţiile şi frunzele plantei nu se vor dezvolta;
  2. tulpina va fi slabă – dezvoltarea rădăcinilor şi a tulpinii de sprijin a plantei va fi blocată;
  3. frunzele plantei vor fi de culoarea verde murdar sau roşiatică şi, în general, vor cădea;
  4. la pomii fructiferi, dezvoltarea viermilor va fi stimulata, eflorescenţa şi creşterea mugurilor va fi încetinită.

Fără  suficient fosfor, sistemul de rădăcini va fi slab dezvoltat, iar maturizarea plantei si coacerea va fi serios întârziată. Conţinutul de fosfor din îngrăşăminte se exprimă în procente P2O5.

POTASIUL (K)
Potasiul este indispensabil pentru creşterea plantelor, el găsindu-se în toate celulele si ţesuturile plantelor vii, în zonele de creştere şi în seminţe.

Avantajele utilizării potasiului:

  1. contribuie la creşterea rezistenţei plantei;
  2. joacă un rol important în ceea ce priveşte asigurarea apei şi a substanţelor nutritive necesare plantei;
  3. îmbunătăţeşte calitatea recoltei din punct de vedere al aromei, culorii şi a duratei de păstrare a culturilor;
  4. asigura creşterea calităţii producţiei;
  5. reduce timpul de maturizare a plantei;
  6. îmbunătăţeşte rezistenţa plantelor la seceta si la boli

       Lipsa de potasiu se manifesta astfel:  

  1. plantele nu vor avea apă suficientă la nivelul celulei;
  2. frunzele se vor ofili, se încreţesc şi marginile se necrozeaza la culturile de porumb, grâu, orz, pomi fructiferi, vită-de-vie;
  3. apar pete alb-gălbui, brun roşcate sau brune;
  4. boabele se zbârcesc şi le scade puterea de germinare;
  5. scade rezistenta plantelor la atacul unor boli şi dăunători.

Conţinutul de potasiu din îngrăşăminte este exprimat în procente K2O (oxid de potasiu); cantitatea de potasiu în startul arabil este de 45-47 t/ha K2O, dar asimilabilă pentru plantă este doar 1 – 2 % din această cantitate.